Trecem zi de zi pe lângă clădiri vechi ce se aștern de-a lungul străzilor, fără a da importanță zidurilor care ascund zeci de ani de istorie în spatele lor. O istorie atât de frumoasă și atât de puțin cunoscută. O astfel de clădire care a fost uitată de timp e chiar gara din localitatea Hunedoara, un monument abandonat, care încă își așteaptă sutele de călători de altădată.
În anul 1949,
Hunedoara a devenit un orăşel muncitoresc aglomerat, spre care se îndreptau familii din întreaga ţară, dar şi un loc din ce în ce mai murdar. Străzile din centru au fost pavate, însă în timpul ploilor se umpleau de mizerie. Multe dintre ele erau lipsite complet de lumină, din cauza lipsei de materiale necesare pentru reţeaua de iluminat public. Un deceniu mai târziu, Hunedoara a ajuns să aibă o populaţie de aproape 40.000 de locuitori, iar aşezarea s-a centrat în jurul combinatului, devenit unul dintre marii producători de oţel, fontă, cocs şi laminate din România[1].
Anul 1950.
Așa începe povestea plină de istorie a clădirii ce a fost concepută să servească drept gară pentru locuitorii municipiului Hunedoara. Inițial gândită și construită sub influența sovietică, clădirea devenise renumită pentru structura sa arhitecturală cât și pentru picturile executate în aceeaşi perioadă, în stilul realist-socialist.
Două fresce imense tapetau pereţii gării, una înfăţişând scene din viaţa localnicilor iar cealaltă reprezentând viața muncitorească din oțelărie, într-un cuvânt viața familială și viața socială. Cele două tablouri au devenit ulterior atracţii turistice, impresionând călătorii din ce în ce mai puținii prin frumusețea lor grandioasă și amețitoare.
Sursa foto 1: http://break4coffe.com/turist-ratacit-prin-hunedoara-gara-fantoma/
Sursa foto 2: http://break4coffe.com/turist-ratacit-prin-hunedoara-gara-fantoma/
Datorită dezvoltării oraşului şi a industriei siderurgice ce creștea an de an pe baza comenzilor externe și interne, calea ferată a devenit tot mai importantă pentru comunitate și în aceeași măsură și gara centrală. Pentru că ani de-a rândul trenul a fost singurul mijloc de transport accesibil muncitorilor navetiști ai combinatului, gara a fost întreținută și folosită în același timp. Însă odată cu trecerea timpului, orașul care a fost cândva în plină expansiune industrială a început să își piardă din strălucirea de altădată.
Lista trenurilor ce tranzitau gara, s-a restrâns semnificativ, ajungând la aproximativ 2-3 trenuri pe zi pe ruta Hunedoara – Simeria, ce ulterior au fost și ele desființate datorită numărului scăzut de călători.
Astăzi, în vechea gară ce a fost animată cândva de ,,oamenii muncii,, acum se mai zăresc doar câțiva localnici, vrăbii, ciori, pisici în căutare de delicatese. Au dispărut total navetiștii de altădată, iar trenul în lipsă de călători a încetat să mai oprească în gară.
Ca multe din monumentele de astăzi și gara din Hunedoara a rămas în paragină, loc uitat de lume ce a devenit atracție pentru fotografi amatori și adăpost împotriva intemperiilor pentru câinii vagabonzi. Și dacă nu ar fi fost suficient, trecerea vremii din păcate a determinat deteriorarea clădirii ce a ajuns să se dezintegreze într-un ritm alarmant.
Anul acesta, în ianuarie, influența naturii asupra acestui monument uitat de lume a făcut ca o parte a plafonului să se prăbușească, lăsând în urmă un vid imens, ce reflectă neglijența, indiferența dacă nu, exprimă chiar reavoință față de trecutul nostru. Din păcate astăzi, gara a rămas pustie și închisă, în pofida istoriei fie ea socialiste și arhitecturii sale originale. Cert este că poporul ce își uită trecutul nu își poate făuri viitorul.
Articol de: Loredana Nicoleta Banu
Notă de subsol
[1] – ArcelorMittal World Steel in Figures 2014
Bibbliografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Calea_ferat%C4%83_Simeria-Hunedoara
