SCRISORI ROMANTICE

Un spectacol de Cristina Lascu
inspirat de „Povestea vieţii mele” de George Sand
şi de corespondenţa sa cu Frédéric Chopin

Muzica: Frédéric Chopin

PROGRAM

1. Marche funèbre din Sonata în si bemol minor, op. 35
2. Studiu op.10 nr.12, în do minor, Revoluţionarul
3. Balada, op. 23 nr. 1, în sol minor – fragment
4. Fantaisie – Impromptu op.66, în do diez minor
5. Studiu op.10 nr. 8, în Fa major
6. Vis de dragoste ( de Franz Liszt ) – fragment
7. Preludiu op. 28 nr.7, în La major
8. Mazurca op.7 nr.3, în fa minor
9. Nocturna op.9 nr.1, în si bemol minor
10. Mazurca op.7 nr.1, în Si bemol major
11. Preludiu op.28 nr.15, în Re bemol major
12. Fantezia în fa minor, op. 49 – fragment
13. Vals op.69 ¬¬¬nr.2, în si minor
14. Vals op.34 nr.2, în la minor
15. Vals op.64¬¬¬ nr.2, în do diez minor
16. Studiu op.25 nr.7, în do diez minor
17. Andante spianato op.22, în Sol major

DISTRIBUŢIA
(în ordinea intrării în scenă)

Louise Chopin – OANA RĂDULESCU VELCOVICI
George Sand – CRISTINA LASCU
Frédéric Chopin – ŞTEFAN OPREANU

Spectacolul “ Scrisori romantice” a avut premiera pe 19 ianuarie 2010 la Ateneul Român, inaugurând Anul Internaţional Chopin. Este un omagiu adus personalităţii şi creaţiei muzicale a marelui compozitor Frèdèric Chopin în anul în care s-au aniversat 200 de ani de la naşterea sa.
Scenariul dramatic e inspirat din corespondenţa lui, atât cu George Sand, femeia care i-a stat alături aproape 10 ani din viaţă, cât şi cu alte personalităţi ale epocii (compozitorul Franz Liszt, pictorul Eugène Delacroix), precum şi din amintirile lui George Sand publicate în 1855, sub titlul „Histoire de ma vie” („Povestea vieţii mele”).
În 1849, la câteva zile după înmormântarea lui Chopin (care murise pe 17 octombrie), George Sand (de care se despărţise în 1847) vine în casa în care celebrul compozitor îşi trăise ultima lună din viaţă, situată în Place Vendome nr. 12, dorind să-şi ia înapoi scrisorile pe care i le scrisese. Aici are surpriza s-o găsească pe Louise, sora mai mare a lui Chopin, care venise la Paris încă din 8 august 1849 pentru a fi alături de fratele ei grav bolnav. Întâlnirea dintre cele două femei este prilejul evocării nu doar a personalităţii şi vieţii bărbatului de care fuseseră atât de legate, fiecare în felul ei, ci şi a muzicii sale nemuritoare.
Spectacolul a fost prezentat la Clubul UNITER „Le Theatre”, la Casa Schiller şi la Teatrul Nottara în parteneriat cu Fundaţia „Ileana Mustatza”, precum şi la Muzeul Memorial „Iulia Haşdeu” de la Câmpina, Muzeul Nottara din Bucureşti şi la Studioul de Operă al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti.