Ultimii ani au văzut o dezmorțire a scenei din România, care a devenit o țintă a artiștilor străini, cu nume mai mult sau mai puțin mari. Fie din voia lor, fie din a noastră. Se organizează mai multe concerte, mai multe festivaluri, se diversifică paleta. Cu puțină indulgență, pot spune că vara e greu să găsești un weekend în care să nu fie vreun eveniment pe undeva prin țară. Chiar și toamna ne găsește în fața scenei.

Cum Maximum Rock Festival se apropie, organizatorii s-au gândit să ne pregătească și un warm-up party, ca să ne dezmorțim puțin după un septembrie destul de liniștit în materie de concerte. Lineup-ul a fost unul destul de generos, aș putea spune.  De la formația românească de folk-metal E-an-na, la italienii de la Black Therapy și finlandezii de la Whispered. Capul e afiș a fost o premieră la noi, cunoscuta trupă de melodic death metal, Wintersun, aflați în turneul de promovare al ultimului lor album, ”The Forest Seasons”.

Nu aș spune că sunt mulți fani Wintersun la noi, nici foarte mulți pasionați de melodic death metal, dar entuziasmul a fost prezent de la anunțul oficial al organizatorilor. Nici vremea nu a ținut cu noi iar drumul până la Arenele Romane a fost cam dificil, dacă nu voiai să faci un duș pe stradă. Acum să ne înțelegem , nu e vorba nici de sute de oameni care riscă să răcească. Organizatorii au fost pe fază iar noi am avut cort încălzit. Am ajuns pe la 19:45 la locație și din interior deja îi auzeam pe băieții de la E-an-na, ceea  ce înseamnă că evenimentul a început conform programului, fără întârzieri. Un lucru de admirat. Ce nu mi-a plăcut a fost lipsa brățărilor de acces. Nu mă deranja faptul că era one way in dar îmi place să le colecționez.

După ce îți croiai drum prin mulțimea de fumători de la intrare, puteai să îți storci hainele înăuntru, la căldură, să îți iei o bere (sau vin) de la standurile din dreapta scenei și eventual să îți faci o fotografie la panoul luminat cu Maximum Rock Festival. E-an-na au cântat conform programului, fără bis, dar au încălzit mulțimea prezentă cu piesele lor ritmate, influențate de folclorul românesc. Am observat încă de atunci că cei de la sunet își fac treaba cum trebuie. Puteai să auzi clar de oriunde te aflai, chiar și din fața scenei. Pe lângă asta, mi-au plăcut mult luminile. Tonuri calde, tonuri reci și un joc destul de interesant care nu te orbea de fiecare dată când încercai să te uiți la cei de pe scenă.

Au urmat italienii de la Black Therapy, o trupă relativ nouă, formată în 2009, bazată pe melodic death metal deși, pe alocuri, unele  piese mi s-au părut cam agresive, chiar și pentru genul de bază. Au cântat puțin mai mult decât predecesorii lor, fără bis, dar obositor. Sunetul a fost ok, la fel și luminile. Băieții au fost energici, și-au promovat ultimul album, au spus că le place publicul (dar prea energici pentru mine).

A urmat o pauză mai lungă, până s-au instalat cei de la Whispered. Am apucat să merg în spate, la standurile de merchandise, să arunc un ochi, să văd ce e mai nou. Erau două stand-uri, unul mare marca Wintersun și unul mic, marca Black Therapy. Prețuri decente, lumea cumpăra, modele mai mult sau mai puțin interesante. Mi-a părut rău că Wintersun au venit cu tricouri doar cu primul și ultimul album. De ce n-ai vinde și cu albumul care te-a făcut celebru? În altă ordine de idei, puteai cumpăra albumele ambelor formații și fețe de tobe semnate de finlandezi. Dacă mi-a scăpat ceva de la Whispered, îmi pare rău dar mă îndreptam spre concertul lor.

Deși am văzut diverse concepte printre trupe, nu am văzut niciodată samurai. Sau cum spuneau băieții, ”Are you ready for some samurai metal?”. Niște samurai finlandezi care cântă samurai metal. Influențele japoneze de pe ultimul lor album au făcut ca show-ul să sune într-un mare fel. Costumele (băieții au venit îmbrăcați în samurai) machiajul și luminile au întregit atmosfera. Au cântat mult și au cântat bine, au comunicat cu publicul (care se aduna din ce în ce mai mult) și au fost aplaudați. Dacă nu aveau mulți admiratori când au urcat pe scenă, sigur au mai strâns câteva sute până au coborât.

Încă o pauză până la Wintersun. Cortul era pe jumătate plin și lumea nu mai ieșea nici la țigară. Doar pentru ei veniseră, nu? Nici eu nu m-am mișcat de acolo. Doar am dat niște coate să ies mai în față.

Ca o scurtă introducere, Wintersun s-a format în 2003, deși e inpropriu spus format. Jari Maenpaa, solistul, lucra la piese de prin 1995 dar abia în 2003 a început să contacteze oameni pentru a contura proiectul Wintersun. Au lansat primul album în 2004 după un an de îregistrat pe părți, treptat. Opt ani mai târziu a ieșit pe piață TIME, albumul care i-a consacrat ca trupă. Deși fanii au așteptat continuarea, Jari a continuat proiectul cu ultimul album, lansat anul acesta, ”The Forest Season”. A fost, din nou, un mare succes printre iubitorii de melodic death metal. Fiind primul lor concert aici și având o istorie atât de complicată, puteai să simți emoțiile din jurul tău și nervii și cum toată lumea se muta de pe un picior, pe altul. Nu scot ei des albume dar și când o fac, sunt de efect.

După aproximativ 30 de minute de pauză, care au părut o eternitate, intro-ul de la ”Awaken From the Dark Slumber” a început să se audă din boxe iar oamenii au început să țipe. De aici totul a fost wow. Sunet, lumini, energie, public entuziast. Au cântat piese de pe toate albumele, piese cunoscute și mai puțin cunoscute, dintre care au ridicat cele mai multe mâini și voci ”Death and The Healing”, ”Sons of Winter and Stars” și, bineînțeles, ”TIME”. S-a interacționat cu publicul, ceea ce mi-a plăcut mult. Vocea lui Jari a sunat impecabil. Evoluția e notabilă dar și faptul că a renunțat la chitară pentru a se concentra pe partea vocală. Pe de altă parte, noul chitarist, Asim Searah, s-a ridicat deasupra tuturor așteptărilor și a oferit senzația de unitate formației (care îi cam lipsea, lately). Chiar dacă nu ai mai văzut Wintersun până acum sau ești deja familiar cu formația, ai impresia că Asim e acolo de la începuturi. Comunică cu publicul, cu ceilalți membri, e o parte din trupă. Și că tot vorbim de membri noi, îl mai avem pe Rolf Pilve, toboșarul cu care formația s-a plimbat în turneu, deoarece Kai Hahto e prins cu Nightwish momentan. Nu am reușit să mă uit prea bine la el în timpul concertului dar l-am auzit. Nu pot să mă plâng nici aici. Totul a sunat cum trebuie. Rolf e profesor de tobe în timpul liber și  pot spune că elevii lui sunt foarte norocoși. Ca ansamblu, totul a fost perfect. Din nou, jocul de lumini a fost genial, sunetul impecabil (chiar și pe înregitrarea video). S-a cerut Bis, băieții s-au întors de două ori, au făcut poze cu mulțimea, au mulțumit.

A urmat călcarea în picioare pentru pene, bețe, playlist-uri, etc. Ceea ce mi s-a părut foarte mișto a fost gestul chitaristului, Teemu, care s-a dus după un marker și s-a întors să semneze cam tot ce îi întindeau fanii peste gard. Telefoane, hârtii, umbrele, capace de la sticle, pahare de carton, etc. Un amănunt. Membrii trupelor Whispered și Black Therapy au coborât în public după concerte și au dat și ei autografe sau au făcut poze. După ce s-a cam golit cortul, au venit și Teemu, Asim și Rolf să stea de vorbă cu lumea, să facă poze, etc. Au fost amabili, au făcut glume, au răspuns la întrebări. Foarte tare, per ansamblu. Se întâmplă destul de rar așa ceva și mă bucur de fiecare când prind astfel de ocazii.

Cam asta a fost toată seara. Totul s-a terminat în jur de ora 1 dimineața. Organizarea a fost impecabila, nu au fost incidente. Felicitări Maximum Rock! Eu spun că a fost un warm-up reușit și că lumea e pregătită pentru Maximum Rock Fesitval.

Recenzie de Adelina Maria Sahlean