Sunt fascinată de culori şi sunete pentru că ele ridică viaţa la nivel de artă. Verbul a trăi are impregnat o vibraţie artistică prin toată paleta diversă pe care o oferă universului şi oamenilor : emoţia şi teama unui nou început, curiozitatea experimentării, tumultul suişurilor şi coborâşurilor, euforia apogeului, tristeţea pierderilor, a eşecurilor şi sentimentul de mulţumire sau împlinire. Acolo unde cuvintele lipsesc, apare o altă formă de exprimare care poate rezona mult mai bine cu trăirile interioare.

După fiecare zi încărcată de activităţi, obişnuiesc să evadez într-un microunivers unde plutesc o mulţime de sunete înalte, joase, intense, lente, aride sau suave. Deconectarea de mediul cotidian se instalează treptat, iar mintea se goleşte instantaneu. Dacă în compania muzicii mai apar invitate şi câteva note de culoare aruncate elegant pe o pânză, sentimentul de imponderabilitate care mă acaparează mă transpune într-o dimensiune aspaţială şi atemporală.

Simbioza muzica-pictură este caracterizată de curiozitate, libertate şi descoperire. Astfel, într-o zi, un bondar mi-a atras întreaga atenţia, determinându-ma să aflu mai multe despre zborul său. Este vorba despre celebrul cântec “The Flight of the Bumble Bee” creat de Rimski-Korsakov şi însufleţit de violonistul german, David Garret. Înarmat cu  o vioară Stradivarius din 1710, în valoare de câteva milioane de dolari, David a intrat în Cartea Recordurilor ca cel mai rapid violonist din lume : avea 28 de ani când a realizat un timp record de 66 secunde, interpretând 13 note muzicale pe secundă (faţă de o interpretare standard de 80 de secunde).

David Garret este unul dintre cei mai cunoscuţi violonişti contemporani. I-a fost înmânată prima sa vioară la vârsta de 4 ani şi de atunci a început să-şi investească timpul, talentul şi determinarea în vocaţia sa artistică. Dacă aş alege o descriere a stilului muzical, aş spune ca artistul dansează notele muzicale într-un vals ameţitor de sunete pe care îl aruncă într-un montagne russe. Plecând de la principiul conform căruia contrariile se atrag, el reuşeşte de fiecare dată să contopească trecutul în prezent şi viitor, se agaţă de reguli pentru a reorganiza şi readapta conformitatea într-un haos inedit. Prin stilul său unic de a fi şi de a se exprima, a câştigat simpatia publicului. Fiecare melodie este o poveste, o luptă între muzica clasică a marilor compozitori ca Vivaldi sau Beethoven şi muzica modernă cu accente de rock sau pop, într-un amalgan de Nirvana, Metallica, Aerosmith, Guns n’ Roses şi Michael Jackson.

« Copilul minune », aşa cum a fost supranumit în copilărie, porneşte în forţă, cu multă atitudine şi motivare, în lumea muzicii. La vârsta de 5 ani participă la un concurs şi obţine un mare succes, la 7 ani apare deja în faţa publicului o dată pe săptămâna, la 9 ani susţine un concert  de Mozart cu orchestră. La 10 ani, tânărul violonist îşi face debutul oficial cu numele de scenă Garret, după numele de dinaintea căsătoriei a mamei sale şi la 12 ani începe să lucreze cu o violonistă poloneză, Ida Haendel, discipola lui George Enescu. La 13 ani înregistrează deja CD-uri, participă la emisiuni televizate din Germania şi Ţările de Jos, iar la 14 ani devine cel mai tânăr artist din toate timpurile care a semnat un contract de exclusivitate cu casa Deutsche Grammophon.

Atipic faţă de un muzician clasic îmbrăcat elegant, David Garret iese din tipare prin stilul său vestimentar apropiat mai degrabă de al unui star pop-rock. Vopsit, cu părul lung sau scurt, prins sau desfăcut, cu inele şi bocanci de rocker, cu barbă, a cucerit arenele din Europa, America şi Asia, mii de copii, adolescenţi, părinţi sau bunici venind fericiţi să îl asculte şi să îl vadă. Plăcerea sa de a asculta o gamă variată de genuri muzicale – de la jazz, la R&B şi de la rock la muzică clasică se observă în repertoriul său crossover. Muzica pe care o interpretează îi dă libertatea de a se mişca pe scenă şi de a umple locurile sălilor de concerte cu oameni de categorii diferite de vârste. Îi place să interacţioneze cu oamenii, motiv pentru care obişnuieşte să îşi înceapă concertele intrând pe acolo unde a intrat publicul şi nu prin spatele scenei, aşa cum se practică. David a câştigat popularitate şi în rândul amatorilor de fotabal 2012 când a susţinut un concert special în mai 2012, alături de tenorul Jonas Kaufmann, la finala UEFA Champions League.

Pe lângă recordul mondial pentru viteza la vioară, albumul “Legacy” a devenit Gold Album în ianuarie 2012. Imediat după lansare a ajuns pe locul 6 în topurile generale din Germania, aceasta fiind cea mai înaltă poziţie atinsă vreodată în topuri de un album de muzică instrumentală clasică. Care este cheia succesului? Răspunsul este dat chiar de el, într-ul dintre interviurile sale când  afirmă că iubeşte la nebunie ceea ce face şi că ar putea să cânte chiar dacă nu ar fi plătit. Cântă la vioară dintodeauna, nu există un alt lucru pe care l-ar putea face mai bine, iar în primii ani când nu obţinea bani din aşa ceva, nu a renunţat.

Concluzia: fă ceea ce îţi place, fii liber să fii tu însuţi, manifestă-ţi originalitatea şi du lucrurile la un nivel pe care nu-l egalează nimeni pentru că este al tău şi diferit de al celorlalţi. David Garret nu doar că a înţeles acest lucru, ci a ales să-şi traspună trăirile în propria sa gamă de portative, într-un mod inedit, efervescent, ardent. El este o sursă de inspiraţie şi motivare de a fi în primul rând în conexiune cu eul tău, de a-ţi exploata resursele interioare şi de a te bucura de tot ceea ce ţi-a fost dat prin însuşi felul tău de a trăi.

Bibliografie :

http://www.david-garrett-fans.com/francais/biographie.html

http://www.tvr.ro/de-la-vioara-la-violoncel-cu-david-garrett-i-gautier-capu-on_17735.html#view

http://www.classicfm.com/artists/david-garrett/guides/david-garrett-facts/champions-league/

Sursa foto: http://wallpapersdsc.net/celebrities/david-garrett-41081.html

Portrete realizate de Elena Nişcoveanu

Articol scris de Elena-Gabriela Nișcoveanu – absolventă a unui Master pe Resurse Umane, pasionată de dezvoltarea personală, desen, oameni şi călătorii. Sunt atrasă de tot ceea ce înseamnă artă şi frumos, de exprimarea în mod autentic a trăilor sub formă de culoare, cuvinte şi impresii.