“O poveste foarte simplă”,  pusă în scenă de teatrul Nottara este o piesă scrisă cu grijă, cu atenţie la detaliu. Într-o gospodărie în care dragostea dintre Dașa şi Alexei creează conflicte, animalele invearca să înţeleagă şi  să rezolve problemele oamenilor. Este un “spectacol despre îngeri şi omenia animalelor” (Corina Anghel, secretar literar). Prin faptul că spectatorului îi este dezvaluta perspectiva animalelor, piesă se aseamănă cu faimosul roman, “Ferma animalelor”, scris de George Orwell. Dar, pe scenă, vieţuitoarele nu îşi pierd nicio clipă inocenţa şi dragostea pentru oameni. Din potriva, sunt gata să se sacrifice pentru fericirea stăpânilor.

Piesa dezbate numeroase  idei precum răutatea, credinţa, înţelegerea între semeni şi superficialitatea lumii oamenilor. Deşi multitudinea de teme creează uneori senzaţia că spectatorul s-a pierdut în poveste, acestea dau şi un ritm mai antrenant întregii piese. În plus, problemele pe care animalele încearcă să le înţeleagă îi vor pune şi pe cei prezenţi în sala pe gânduri.

Personajele sunt decupate din realitate. Actorii reuşesc să creeze iluzia că sala se află în curtea unei case, la ţară, iar spectatorii sunt simpli oameni de pe stradă care urmăresc conflictele “din curtea vecinilor”. Câinele Napoleon, purcica, iapa Surioara, vaca Zorika şi cocoşul sunt reprezentările unor tipuri de oameni pe care puritatea îi determina să nu înţeleagă problemele stăpânilor, în timp ce Dasa, Alexei, stăpâna, stăpânul şi vecinul sunt cei cărora orgoliul şi prejudecată nu le permit să se bucure de extraordinarul eveniment din viaţă lor. Fiecare actor își joacă rolul cu atâta convingere încât, după specacol, oamenii vorbesc despre personaje ca despre buni prieteni pe care îi cunosc  din copilărie.

Momentele muzicale au un rol important în implicarea spectatorului. Muzica rupe din momentele extrem de încărcate emoţional, ajută piesă să îşi continue cursul şi îi schimbă atmosfera, captând atenţia publicului.

Povestea plimbă spectatorul printr-o multitudine de stări. Deşi are momente în care dramatismul este uşor exagerat, per total, publicul  trăieşte odată cu personajele toate dezamăgirile şi bucuriile.

Consider că o piesă bună este cea care te face să-ţi pui întrebări, care te determina să iei acasă o parte din emoţia pe care actorii o transmit pe scenă, iar “O poveste foarte simplă“ îndeplineşte cu siguranţă acest scop fundamental al teatrului: impresionează şi stimulează.

Recenzie realizată de  Adriana Șarpe, redactor-traducator Art Out

sursa foto: http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2016/11/o-poveste-foarte-simpla-posibil-cel-mai-bun-spectacol-pentru-adolescentii-din-bucuresti/