ArtMania s-a mutat la București pentru prima editie ArtMania Bucharest Blast, aducând 4 formații, printre care și Within Temptation unui public nostalgic de ce înseamnă ArtMania și dornic să vadă formația olandeză care se întoarce iarăși pe la noi.
Formația care a deschis show-ul a fost Sinoptik, din Ucraina, abordând un stil între psihedelic și alternativ. Băieții au un sound foarte bun, aduc ceva nou și fresh și au un potențial foarte mare. Cu un sunet care acum este deja foarte elevat, chiar vreau să vad pe unde vor ajunge. Singurul lucru negativ pe care aș putea să îl zic este că mi se părea câteodată că nu se mai termină unele melodii.
După aceea au urmat Mutiny On The Bounty, o formație de rock clasic și alternativ, care cântă doar instrumental. Este ceva inedit, dar care reușește să acapareze. Se vedea că băieții au dat tot ce era mai bun și s-au chinuit să facă un show mare.
Show-ul a continuat cu Agent Fresco, o formație islandeză de progressive rock/pop, formație care avea deja un public mai mare și care s-a bucurat majoritar de mai mult succes. Solistul abordează un stil aparte, putând scoate sunete de growling de care zici că vin de la un banshee, dar și sunete atât de înalte de nu îți vine să crezi. Are o mișcare de scenă aproape de gimnast, învârtind mereu firul de la microfon. La un moment dat, el a lăsat scena pentru a veni să cânte pe gardul din fața scenei și apoi chiar din public. O formație bună, care sigur a câștigat mulți fani în urma show-ului.
În sfărșit, a venit și ora 22 și ne pregătim după o pauză destul de lungă să îi primim pe Within Temptation. Chiar și după ce s-a instalat backdrop-ul, mi se părea că ceva lipsește de pe scenă. Apoi mi-am dat seama că nu existau ecrane laterale. Da, arenele sunt un loc mic, sigur nu se compară cu ultimele 3 festivale mari la care i-am văzut (Kavarna Rock Fest, ArtMania, Tuborg Green Fest), dar a dat oarecum impresia de sărăcăcios. Nici WT nu au putut veni cu toată producția lor. Publicul umpluse zona de stat în picioarele, dar tribunele erau aproape goale. Nu știu daca nu cumva li se permisese accesul în zona B, deoarece bilete vândute erau mult mai multe în tribune.
Cu un intro recitat de Churchill, știm ce urmează: Our Solemn Hour, melodia de deschidere Within Temptation. Este atât de important ca o formație să intre pe scenă cu multă putere și energie. De-a lungul concertului s-a putut observa clar experiența lor și cât de bine își cunosc publicul reușind să facă un setist atât de echilibrat. M-am bucurat foarte mult să văd un public care a cântat și a interacționat, care a știut și piese noi, și piese mai vechi. Isteria generală care a urmat pe piesele mai cunoscute precum Stand My Ground, Mother Earth sau Ice Queen a fost prezentă și pe Paradise(What About Us?), melodie înregistrată alături de Tarja, sau pe melodii noi precum Faster, And We Run. Sharon și băieții au făcut un show de zile mari, fără doar și poate. Îmi place foarte mult să văd cum Within Temptation încearcă mereu să aducă o „scenă” pe scenă, unde să poată urca și de unde să coboare. Pentru ei este important să aducă mai mult decât muzică, să aducă energie, vizual, proiecții, lumini. Sharon debordează de energie, iar băieții știu să umple scena și să fie acolo unde trebuie să fie. S-a dovedit că sunt niște grei ai genului și că au un public fidel și în România!
