INTERVIU CU AMALIA CRIŞAN, ARTIST PLASTIC

Amalia Crişan este o artistă plastică din Cluj Napoca, având în prezent 15 ani. A lucrat în particular cu pictoriţa Margareta Catrinu din anul 2006, iar din 2012 s-a înscris la cursurile Şcolii populare de arte Tudor Jarda din Cluj, pe care  le-a absolvit în 2015. Însă pe lângă această perseverenţă în studiu, de care a dat dovadă de a lungul acestor ani, a obţinut şi alte rezultate de remarcat. Astfel că în 2009 a avut prima expoziţie la Bastionul Croitorilor, din Cluj-Napoca, în 2013 a avut o expoziţie de pictură, măreaţă şi de calitate, plină de lucrări originale la Casino, iar activitatea sa a culminat în 2016 când a avut o expoziţie de grafică la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca. Pe lângă acestea, a mai expus la sediul Radio Cluj şi la Cinema Florin Piersic din Cluj-Napoca.

DSC_8271

Istvan: Cum s-a petrecut întâlnirea ta cu arta?

Amalia: De mică am încercat diferite activităţi precum sportul, baletul sau gimnastica, iar de când părinţii mei au vorbit cu doamna profesoară Catrinu am lucrat sub îndrumarea ei 9 ani, prima lecţie fiind luată la vârsta de 5 ani.

I: Era o alegere, datorită unei dorinţe sau datorită unei (unor) sugestii? 

A: La început a fost o sugestie a părinţilor, dar apoi a devenit o alegere şi o pasiune, un mod de a trăi viaţa armonios, preţuind clipele efemere.

I: La început, cum ţi se părea arta, ce simţeai când desenai şi ce înţelegeai prin a crea artă?

A: Fiind un copil, arta mi se părea o frenezie de culori. Când am început a desena, respectiv picta, aveam un sentiment pur de bucurie şi de plăcere, înţelegeam şi desluşeam lumea, nervurile frunzelor, scoarţa lemnului sau cerul înstelat al unei nopţi de vară la bunici.

I: Ai avut momente în copilărie când ai dorit să renunţi la pictură-grafică?

A: Nu(!), niciodată nu am vrut să renunţ, nici nu mi-a trecut prin cap aşa ceva deoarece pictura, grafica, întotdeauna le practicam, când mă jucam cu păpuşile, etc. arta fiind omniprezentă în viaţa mea.

I: Te rog să îmi descrii experienţa ta cu doamna profesoară Margareta Catrinu. Cum ţi se părea (ţi se pare în prezent) ca şi profesoară, dar ca şi persoană?

A: Atât ca profesoară, cât şi ca persoană mi se pare a fi iubitoare, întotdeauna ceea ce m-a învăţat, m-a învăţat cu drag, cu dedicare, cu multă pasiune. Ea nu mi-a fost doar o profesoară, ci un om cu care se putea discuta despre absolut orice.

I: Ce te-a învăţat? 

A: De la prima lecţie, pe care am luat-o la vârsta de 5 ani am început a exploata tehnica pastelului, simetriile, arta românească, iar apoi cu trecerea timpului am studiat acrilicul, elementele de anatomie umană, am studiat cărbunele, tehnica sfumato, dar chiar şi compoziţiile metafizice.

I: Te-ai simţit încurajată de dumneaei şi te simţi câştigată în urma acelor ani?

A: Da, m-am simţit mereu încurajată de dumneaei. Deoarece mereu îmi sugera să fac ceva nou, ceva de care mi-a fost teamă sau am avut o ezitare. Din aceste motive, mă simt foarte câştigată în urma acestor ani, pentru că fără îndrumarea ei, cu foarte mare efort aş fi putut ajunge la nivelul la care sunt azi.

I: La doar nouă ani ai avut prima expoziţie personală în Turnul Croitorilor. M-ar interesa, dacă aceasta nu ar fi avut loc, ai fi continuat creaţia? Adică consideri că un artist, o artistă bună este definită de expoziţiile avute? De operele lor? De publicul lor? Sau ce defineşte după părerea ta un artist bun?

A: În opinia mea, un artist bun în primul rând trebuie să realizeze lucrări foarte bune. Ceea ce îl ajută să expună în galerii şi muzee importante ale lumii, iar publicul îl v-a simpatiza dacă lucrările sunt la acel nivel înalt.

DSC_8323

I: Din 2012 începi o formare (oficială) la Şcoala Populară de Arte Tudor Jarda. Ce te-a motivat să te înscrii?

A: M-am înscris la Şcoala Populară de Arte deoarece am vrut să experimentez şi cum e a fi într-un colectiv artistic şi doream să aprofundez grafica.

I: Are legătură cu expoziţia ta anterioară şi cu dorinţa ta de a persevera?

A: Nu, totul a decurs într-un mod natural şi firesc. Nu mi-am pus neapărat în cap.

I: Cum ţi se părea (dar în prezent cum ţi se pare) ca instituţie Şcoala populară de artă?

A: Şcoala populară de artă mi se pare un mediu prielnic artiştilor, iar colaborarea mea cu ei şi în prezent este una constructivă.

I: Spune-mi câteva lucruri despre prof. Duiliu Crişan şi despre prof. Ioan Popa.

A: Cu Duiliu Crişan am studiat în anul I şi II. A fost un profesor bun, dorea să ne dăm noi seama unde am greşit, unde mai trebuie să lucrăm etc. El m-am învăţat să am răbdare, să studiez atent lucrarea înainte de a spune că e terminată, iar ca om m-a învăţat că autocritica e constructivă. Cu Ioana Popa, am studiat în anul III, am experimentat tehnici noi cum ar fi gravura şi tuşul, iar ea ca om m-a învăţat să nu îmi fie frică de nou, de necunoscut.

I: Au reuşit profesorii să se adapteze la cursanţii mai tineri, de vârsta ta?

Da. Deşi la început am fost priviţi cu scepticism, profesorii s-au pliat, atât pe nevoile celor mai mici sau mai în vârstă, astfel am devenit o comunitate omogenă.

I: În prezent cum ţi se pare pregătirea pentru intrarea la liceul de artă?

A: Intrarea la liceul de artă, mi se pare o idee benefică, iar pregătirea pentru intrare, e (cel puţin pentru mine) una uşoară, ştiind noţiunile de bază.

I: Care este părerea ta personală despre educaţia artistică din şcolile de stat? Care crezi că sunt lipsurile acesteia?

A: Depinde foarte mult de profesor. Spre exemplu profesorul de la şcoala mea, e unul dedicat, cu care pot să leg un dialog artistic. Lipsurile ar putea fi că nu e luată educaţia plastică în serios.

I: Descrie-te ca şi personalitate în câteva cuvinte

A: Sunt sociabilă, prietenoasă, amunzantă, sensibilă, adică artistă. Învăţ bine, sunt curajoasă şi nu mi-e frică de necunoscut, deci sunt foarte curioasă.

I: Cât de mult consideri că te influenţează societatea în care trăieşti?

A: În mare parte mă influenţează oamenii, adică societatea, însă eu am un caracter puternic, nu mă las chiar atât de uşor influenţabilă.

I: Cum ţi se pare că se raportează la artă cei din jur? Dar la creaţia ta?

A: În mare parte oamenii sunt receptibili la artă, însă le e frică de nou, lumea pune uneori piedici tinerilor artişti. Referitor la arta mea, oamenii se împart în două categorii: unii sunt sceptici, pentru că sunt prea mică, dar sunt şi cei care mă admiră din această cauză. Eu zic că doar timpul va decide, care au avut dreptate.

I: Mama ta este din Oltenia, deşi tu ai trăit în Cluj, crezi că aceea parte a ţării a avut efecte asupra ta? Dar asupra operelor tale? 

A: Pentru mine orice regiune pe care am vizitat-o m-a inspirat. Oltenia m-a influenţat mult deoarece am putut vedea la bunicii mei, de acolo, viaţa rurală exact aşa cum e ea, neatinsă, cu un farmec aparte. Faptul reprezentat în lucrările: „Viile Drăgăşanilor”, „Casă din Suteşti,-jud. Vâlcea” şi „Bătrâneţea”.

I: Am auzit de vacanţele tale petrecute la bunici în Sălaj, acestea cum ţi-au influenţat copilăria şi personalitatea ta? Şi cum se manifestă în creaţia ta?

A: Vacanţele în Sălaj au fost o imensă posibilitate de a aprofunda mediul rustic, învăţând multe lucruri ce m-au ajutat să realizez peisaje cât mai reale, naturale, în care am pus accent pe atenţia la detaliu, la transparenţe. Lucrările pe care le-am făcut în Sălaj, sunt lucrări legate de locurile de acolo, dintre care amintesc: „Casă Ţărănească”, „Fântână”, „Biserică de lemn din Sânmihaiul-Almaşului”, „Piatra Dracului, Hida”, „Copaci”, „Peisaj din Sânmihaiul Almaşului”.

I: Care sunt persoanele/personalităţile, din prezent, care te inspiră?

A: Pe mine, în general mă inspiră oamenii, care au realizat ceva în viaţă, deşi au primit multe critici, au fost tari şi şi-au urmat visul, de exemplu doamna mea profesoară Margareta Catrinu.

I: Care sunt personalităţile/personajele, din trecut, care te inspiră?

A: Personalităţile din trecut care mă inspiră sunt Giacomo Balla, Monet, Paul Klee, Klimt sau Vincent van Gogh.

I: Ce părere ai despre tehnologie, mass-media şi internet?

A: Mass-media şi internetul sunt utile, dar trebuie să ştii să selectezi informaţia oferită astfel încât să îţi păstrezi obiectivitatea. Tehnologia e la fel importantă, însă trebuie păstrat un echilibru între aceasta şi lucrul manual.

I: Cât de mult timp petreci uitându-te la TV şi ce urmăreşti? Dar pe internet cât timp petreci?

A: La TV, mă uit doar când am timp, iar în acele momente urmăresc programe precum Discovery sau National Geografic, fiindcă îmi place să fac călătorii în jurul lumii prin intermediul micului ecran. Pe internet stau cam o jumătate de oră şi caut curiozităţi.

I: Îţi câştigi inspiraţie din tehnologie, respectiv mediu virtual, sau mai mult din mediul real?

A: Eu mă inspir din mediul real, rustic sau urban, dar am mai căutat imagini cu locuri, precum Veneţia, şi pe internet.

I: Ca şi tânără artistă încă în formare, cum te raportezi la artele digitale?

A: Grafică pe calculator nu am făcut şi momentan nu aş dori să fac. Consider că arta din cele mai vechi timpuri se face cu mâna, pensula, sau creionul şi nu consider că acest lucru ar merita schimbat. Însă câteodată în loc de schiţe fac fotografii şi apoi trasez pe pânză elementele pozelor.

I: Ce înţelegi prin artă?

A: Arta este un lucru fără de care fiinţa umană nu poate trăi, un lucru necesar la fel ca aerul. Deoarece o viaţă cotidiană, obişnuită, capătă valenţe minunate prin: muzică, artă vizuală, teatru, ceea ce îi conferă un specific dinamic. Iar eu prin arta pe care o fac, încerc, să bucur privirile, privitorilor actuali dar şi celor din viitor.

I: Cum defineşti, tu personal, o operă de artă?

A: O operă de artă, în opinia mea trebuie să exprime în primul rând o emoţie, un sentiment, care să îl marcheze pe privitor.

I: Ce crezi că ar fi reprezentativ în creaţia ta/ ce crezi că te reprezintă pe tine în operele tale?

A: Opera mea e reprezentată datorită elementelor rustice, prin care încerc să readuc privitorul la vacanţele petrecute la bunici, trezind astfel nostalgia în sufletele lor.

I: Am observat în operele tale, repetându-se motivul fetiţei. Crezi că este o auto-reprezentare sau tu cum o percepi?

A: Nu, ci este doar o coincidenţă.

I: De asemenea am observat că deşi locuieşti în Cluj, operele tale sunt caracterizate de un spaţiu deschis, rural (parcă încerci să evadezi din oraş). Din ce cauză mediul rustic te atrage atât de mult?

A: Nu vreau neapărat să evadez, doar aş dori să aduc un mediu rustic în Cluj.

I: În 2016 totuşi ai realizat un tablou intitulat „Periferie”, crezi că este un semnal că totuşi te îndrepţi spre mediu urban?

A: Această operă surprinde, influenţa deseori nefastă a oamenilor schimbând mediul natural, iar în prezent chiar fac o tranziţie, de la mediul rural la cel urban.

___________

Material realizat de Varga Istvan Attila

Print Friendly, PDF & Email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Translate »