Arhiva categoriei: Povesti urbane

Timișoara zilelor noastre

În următoarele rânduri puteți găsi o scurtă trecere în revistă despre Timișoara zilelor noastre. Locuri, oameni, momente sunt reunite pentru a contura spiritul bănățean specifice orașului-capitală culturală europeană în 2021.

Prin urmarea cursului lin al râului Bega, acompaniați muzica în diferitele ei forme și prin îmbrățișarea tuturor formelor culturale existente, pentru anul 2021 (anul în care Timișoara va fi Capitala Europeană a Culturii) poposim în Timișoara, orașul emblemă al Banatului.

Cum am putea începe o astfel de călătorie despre locurile și oamenii din această parte a României decât cu o succintă aprofundare a istoriei. Un loc aparte, în evoluția orașului îl ocupă nestatornicia în muncă a arhitectului Wilhelm Muhle. Arhitectul celor mai importante parcuri din capitala Banatului, a părăsit Boemia natală, pentru a trăi cei mai importanți ani din cariera sa profesională, aici, în vestul țării, în secolul al XIX-lea.

bustul-lui-wilhelm-muhle-9813

Tot în acele importante momente din trecut, a fost inaugurată și prima linie de tramvai din Timișoara, cel dintâi oraș electrificat al bătrânului continent european.

20170512_201435

20170512_201235

“Zici c-au trecut ani, duși am fost,

Iată azi ne-am întors acasă.

Gipsy și golani, fără ani,

Mama ne-așteaptă cu flori pe masă.

Pe unde o fi ceata voioasă?

Stă mama-n pridvor,

Singura, tristă,

Tata-i plecat de-acasa…

Nu pot sa cred,

Suntem în Timișoara,

În orașu-n care ne-am născut, in

Vremuri ce-au trecut.

Veniți cu noi

Tineri din Timișoara,

Sa cântăm și să ne bucurăm,

Jalea s-o uităm.” (Versuri: Pheonix – Timișoara)

În această atmosferă de istorie și contemporaneitate se regăsesc stiluri arhitecturale ce se varsă în agitația urbană a unor oameni care rămân statornici și devotați. Astfel, ne oprim în Piața Operei, locul unde s-a strigat: “Libertate! – Din Timișoara în toată țara.” Acum, simbol al evenimentelor demult apuse, martor asemenea unui stindard care observă mulțimea, se întâlnește construcția Operei Naționale Timișoara.

20170512_201349

20170512_194356

18698665_769137846599632_1755707362_o

În mersul la pas ne oprim în fața Muzeului de Artă, care se regăsește în același stil arhitectural ce descrie anticul edificiu al Palatului Baroc.

20170512_200558

Câți pași înapoi întâlnim sediul Ansamblului Banatului, loc unde se conservă valorile tradiționale încă din anul 1970 și până în momentul actual. Un exemplu că aici însă se mai trăiește și respiră prin ritmuri și dansuri folclorice, monument indispensabil al culturii bănățene.

Sursă foto: http://www.ccajt.ro/banatul.html

Sursă foto: http://www.ccajt.ro/banatul.html

În călătoria noastră, își dezvoltă o amprentă unică Piața Roșie, unde religia, arhitectura, istoria și modernitatea încearcă să dezvăluie tainele orașului în care ne regăsim.

20170512_195918

20170512_200806

20170512_200522

În cei ultimii 10 ani, cartea a ocupat un loc semnificativ pentru timișoreni. Fictiv, putem evada spre creionarea abisului lumii pe care noi o dorim, la Cartea de Nisip. Spațiul destinat lecturii de la romanele lui Jose Saramago până la noi bestselleruri americane.

20170512_195331 (1)

Sărbătorirea primăverii aduce o pată de culoare în această parte a României. Printre cele mai noi idei se numără Festivalul Umbrelelor Multicolore și deja cunoscuta operă a studenților de la arhitectură, cu modelul de bancă PLAI.

20170506_212746 20170512_194721 (1)

La final, ne întoarcem în centrul Timișoarei, orașul florilor este o îngemănare între trecut și prezent, un punct de reper pentru țara noastră, care reprezintă un nou început spre a promova o Românie mai prosperă și luminoasă pentru românii de pretutindeni.

20170506_211528

20170512_200311

20170512_200729

20170512_201545

____________________

Material scris de Argint Dragoş

Bibliografie:

Versuri Timișoara – Pheonix: http://www.metalhead.ro/phoenix/versuri

Poză Wilhelm Muhle: http://merg.in/timisoara/de-vizitat

Site-ul oficial al instituției: http://www.ccajt.ro/banatul.html

Claudia, fata cu instinct perfect

E gura de aer proaspăt și fiorul pe care-l simt cel mai viu. Câteodata e tratamentul prescris să mă trateze, iar când râde, mă vindecă deja. E umărul și piciorul, gândul și mintea, floarea-soarelui și vinul. Dacă-mi ceri să-ți definesc iubirea, ți-o voi prezenta pe prietena mea, Claudia.

Când zâmbește se întâmplă ceva că… buzele se împletesc pe dinții albi și cântă la harpă. ,,O iubește bărbații”, e firesc, că e frumoasă, dar și toată lumea pentru că emană viață. Prin toți porii. Iubesc zilele petrecute cu ea, e ca și când după furtună vine doar soare. Claudia, oamenii acesția te vor cunoaște prin mine, promit să dau tot ce-i mai bun.

S-a îndreptat către domeniul comunicării, Claudia este stundentă în anul 2 la Comunicare și Relații Publice, iar când vrea să spună ceva știi că e studentă acolo. E cea mai activă persoană pe care o cunosc, îmbină extazul cu agonia într-un mod filosofic, neînțeles, iar când e supărată, e și mai veselă. O să vedeți echilibrul în haos, depresia în fericire, perfectul în imperfect. Veți vedea, după răspunsuri.

Fotografie cu Roxana, autoarea (stânga) şi Claudia (dreapta)

Fotografie cu Roxana, autoarea (stânga) şi Claudia (dreapta)

Roxana: Claudia, crezi în dragostea adevărată?

Claudia: Dragoste adevărată…ciudat concept pentru mulți. Sincer pentru mine dragostea adevarata există și nu pentru că am întâlnit-o eu personal ci pentru că o văd în fiecare zi sub diferite forme.

R: Care e secretul pentru o viață fericită?

C: Secretul e să privești totul cu pozitivitate deoarece primești tot timpul tot ceea ce dăruiești și cel mai important e să-ți dorești ceva cu adevărat, să găsești ceea ce iubesti și să lași acel lucru să te “ucidă”.

R: Prietenii? Ai nevoie de ei ca să ai ca să fii fericită?

C: Să ai un umăr pe care să plângi nu e un răspuns complet. Cred ca să împărtășești fericirile vieții cu un tovarș e un lucru minunat.

R: Când spui ,,copilărie” la ce te gândești?

C: Acasă – locul care mă face cea mai fericită. Și nu doar asta, mă gândesc la simplitate și fericire în lucruri mici, viața fără griji.

R: Dacă ar fi să pleci undeva acum unde ai pleca?

C: E chiar greu sa răspund….pfff. Aș pleca undeva unde e aer curat, să pot sa ma așez pe un deal cu iarba verde să pot să privesc cerul albastru, undeva departe de oraș și luminile lui.

Pentru fata cu instinct perfect care are răspuns la toate întrebările. Și… știu că nu sunt singura care-ți spune cât de fermecătoare ești, dar sunt sigură că sunt unica care contează.

Interviu scris de Pădurean Roxana- îndrăgostită de oamenii precum Claudia, fiți ca ea!

Clădiri din Timişoara învăluite în mister

Clădiri învăluite în mister, instituţii întregi abandonate, fabrici cu geamuri sparte unde locuitorul principal este praful vechi şi statut, vaporaşe lăsate în paragină, case bântuite, hotele din care a rămas doar cărămidă, aşa se prezintă unele zone din Timişoara. Timişoara este unul dintre cele mai frumoase oraşe din România, beneficiază de clădiri vechi de pe vremea Imperiului Austro-Ungar şi are unul dintre cele mai frumoase muzee din ţară. Dar nici Timişoara nu a scăpat din zona superstiţiilor şi a legendelor sinistre, a folclorului urban. Unele mituri sunt mai superficiale decât altele, altele sunt amuzante de dau în penibil, dar ce e cert este că timişorenii ştiu despre ele şi continuă să le împartă cu cât mai multă lume.

Sursă foto: http://www.opiniatimisoarei.ro

Sursă foto: http://www.opiniatimisoarei.ro

Primul “mit” din legendele urbane ale Timişorii este omul cu cântarul şi porumbeii din centrul oraşului. Vis-à-vis de Catedrala din centru, lângă un magazin Ameli, stă mereu un domn în vârstă care are lângă un cantar şi o sticlă de apă. Se spune că domnul ar fi dealer şi că atunci când sticlă de apă este plină ar  avea marfă de vânzare. Din perspectiva mea acest “mit” este uşor penibil şi domnul respectiv este doar un cetăţean nevinovat dar nu ştii niciodată. Se spune că lucrurile care trebuiesc ascunse cel mai bine stau ascunse în plain sight.

Plecăm din Centru în Unirii unde fix în spatele staţiei de autobuz Mărăşti se află o clădire gigantică care cândva ar fi fost fosta garnizoană. Acum este părăsită complet, geamuri nu mai are, a rămas doar cărămidă. Legendă urbană aici ar fi că se spune că locul este cumpărat de Hilton Hotels & Resorts şi că se aşteaptă să fie renovat într-un hotel de lux. Nu ştiu dacă este adevărat sau nu dar am văzut anul trecut ţinându-se în el galerii de artă.

Sursă foto: http://www.opiniatimisoarei.ro

Sursă foto: http://www.opiniatimisoarei.ro

Un alt mit ar fi că CIA ar fi avut sediu în Timişoara în anii ’90. Chiar pe stradă Oituz, lângă Punctele Cardinale, în proximitatea Penitenciarului de Maximă Siguranţă de pe Popa Şapcă. Astăzi clădirea stă abandonată şi învăluită într-un mister profund, oamenii suspectând că ar fi fost ori sediu de operaţie SRI ori puşcărie pentru deţinuţi politici a CIA-ului. Oamenii care susţin ideea cu baza CIA susţin şi că s-ar fi folosit metode de tortuta de tip MKULTRA pe deţinuţii care ar fi fost în baza.

În anii 2000 vaporaşul Pelican circulă pe Bega în regim turistic de agrement şi avea traseu de la Parcul Copiiilor până în Iosefin. Se spune că cineva ar fi dat foc vaporaşului că să îl falimenteze pe proprietar dar autorităţile susţin că ar fi fost un accident. Vaporaşul zace şi astăzi ancorat la mal în zona de lângă Parcul Rozelor.

Fiecare oraş are mituri urbane, în Timişoara ar mai fi dar momentan am decis să scriu doar despre cele de mai sus deoarece sunt miturile care şi astăzi fac furori printre timişoreni.

Material scris de Diana Blidariu