Acceptarea celorlalți

alteritate

Abstract: Cei mai mulți dintre noi au rețineri, prejudecăți și refuză orice contact cu oamenii diferiți – alteritatea. Ei nu pot vedea dincolo de diferențe și nu reușesc să perceapă modul lor de trai, chiar dacă și-ar dori să schimbe această atitudine. Un prim pas în reducerea sentimentelor de ură față de alte culturi îl reprezintă acceptarea lor și conștientizarea beneficiilor pe care o posibilă interacțiune cu acestea le-ar aduce.

Un cuvânt cheie este toleranța, o atitudine care ne permite să îi acceptăm pe oamenii din jurul nostru, oricât de greu ni s-ar părea, prin eliminarea discriminării, criticii și ostilității. Trebuie să ne gândim că lucrurile care ne diferențiază ne pot aduce mai aproape, ne unesc și ne ajută în descoperirea elementelor care definesc propria noastră cultură.

tolerantaImaginea 1 – Toleranța

Este o problemă de gândire, dar merită vizualizată și percepută. Toți trecem prin aceste resentimente pe care am dori, la un moment dat, să le ștergem cu buretele pentru că ne dăunează și aduc la suprafață o toxicitate nefondată. Ei bine, sunt foarte multe exemple pe care le avem în minte atunci când ne raportăm la diferențele dintre noi și ceilalți.

Acestea se concretizează în stilul vestimentar, orientarea sexuală, sistemul de credințe, iar dacă ne raportăm la diferențele culturale, vorbim despre – atitudini, comportamente, valori, norme, limbă, cultură. Un exemplu de acest fel îl reprezintă discutarea și înțelegerea subculturilor, minorităților. Subculturile, care sunt considerate a fi niște culturi de ordin inferior, își afișează apartenența prin intermediul stilului vestimentar, preferințelor muzicale și orientării sexuale. (de exemplu, hipsterii, LGBT, punk, emo, rock).[i]

subculturi

Imaginea 2 – Subculturi

În cazul anumitor persoane, de fiecare dată când aud la televizor sau pe internet că a avut loc oficializarea unui cuplu de homosexuali, încep să își manifeste sentimentul de oripilare, culminând cu injurii și, în cazul cel mai fericit, cu stingerea televizorului.

Nimeni nu-ți cere și nici nu te obligă să iei contact cu aceștia, dacă nu dorești. Ține de propria libertate de alegere și decizie. Vei observa că nu au nimic cu tine și că, surprinzător, sunt și ei oameni care pot ajuta la rândul lor, au funcții, sunt stabili din punct de vedere financiar și poate că aveți și opinii, idei similare în abordarea unor teme de interes comun.

Este inevitabil, probabil, să nu întâlnești persoane diferite din punct de vedere social, etnic, cultural, în anumite circumstanțe. Tot ceea ce trebuie să faci, dacă nu dorești și nu poți să-i înțelegi, este să îi tratezi cu respect și bun simț. Unele percepții eronate provin și din faptul că ne imaginăm tot felul de lucruri imorale. Dar dacă stăm bine și ne gândim, fiecare are o viață personală, socială pe care decide să și-o trăiască așa cum își dorește, atât timp cât nu ne invadează spațiul public sau privat și alege să se manifeste în propria lui „bulă de personalitate”.

Lipsa de cunoaștere a noțiunilor propriei tale credințe și a practicilor care o definesc (stau la baza ei) duc nemijlocit la o poziționare închisă a propriului sistem în sensul că necunoscând adevăratele accepții și fundamentele cărții sacre (Biblia), automat devii reticent și nu ești dispus să empatizezi, să te înțelegi cu ceilalți de alte credințe pentru a-ți lărgi orizontul de cunoaștere, de apreciere.[i]

Diferențele majore care există între tipurile diferite de religii îi determină pe unii oameni să refuze orice contact social, moral și fizic.

religii

Imaginea 3 – Religii

În acest fel nu poți vedea dincolo de aparențe, de vestimentație, de etnie, de limbă, de obiceiuri, tradiții care fac parte din cultura lor și astfel nu vei percepe niciodată modul în care ei aleg să trăiască și normalitatea firii omenești.

În termeni antropologici, reținerile în ceea ce privește sistemul de credințe, de obiceiuri, tradiții al altor culturi față de cea proprie se definește ca fiind o atitudine etnocentrică. [iii]

Trebuie să fim capabili să adoptăm o nouă perspectivă, un nou mod de gândire atunci când vorbim despre relația dintre identitate-alteritate (eu-celălalt). Să încercăm să ne dăm seama că, în pofida diferențelor culturale care ne deosebesc atât de mult, totuși, suntem asemănători, egali și că am putea în orice circumstanță să creăm o conexiune, o legătură puternică, care să dureze toată viața.

alteritate

Imaginea 4 – Alteritatea

Un avantaj destul de mare este faptul că, o cunoaștere aprofundată a unei culturi diferite este o metodă eficientă de a-ți cunoaște mult mai bine propria cultură. De ce spun asta? Pentru că, fără doar și poate, odată ce ai intrat în contact cu o persoană de o altă cultură și, conversând, atingi subiecte care te interesează, despre tradițiile, obiceiurile lui, ajungi să sintetizezi, analizezi și să observi mai bine deosebirile, dar și particularitățile pe care cultura ta le are.

Prin comparație, descoperi atât de multe despre propria cultură, societate, despre propriul mediu în care viețuiești, și de ce nu, despre propria persoană. În același timp, este o modalitate inedită de a te cunoaște pe tine însuți prin raportarea la ceilalți.

Poate că este supărător, greu și enervant să ne „descotorosim” de vechile obiceiuri de a respinge și de a evita orice fel de tangență cu cei care îți afișează stilul de viață în public.

Dar, iată, este o cale de a ne schimba, o cale de a vedea că în diferit există șanse de mulțumire, câștig, reușită. Să vezi dincolo de aparențe nu este atât de dificil precum pare, totul depinde de voința ta de a face această schimbare. Încearcă să te schimbi pe tine însuți, nu pe ceilalți, deoarece este aproape imposibil să reușești acest fapt.

Oferă-le oamenilor sentimentul de încredere, securitate, respect, deschidere, recunoștință și vei vedea câte beneficii vei obține. Poate că ineditul, spectaculosul, bizarul, noul se conturează într-o formă care te împinge să descoperi lucrurile în profunzimea lor, să realizezi că realitatea nu este așa cum pare și lucrurile sunt mult mai vagi și abstracte, dar să faci tot posibilul să le descoperi.

diferitul

Imaginea 5 – Diferitul

Așadar, încearcă să fii mai îngăduitor cu ceilalți, deoarece gândește-te numai la faptul că suntem asemănători, suntem oameni. Treci de la etapa de negare a tot ceea ce îi reprezintă la etapa de acceptare a modului lor de trai! Adoptă o imagine pozitivă și încearcă să înțelegi diferențele fără să judeci. Este un minim efort, fără a presupune vreo tehnică specială.

tolerance

Imaginea 6 – Intoleranța

Fii…altfel, fii diferit pentru a-i înțelege și a-i accepta pe cei diferiți de tine!

 

Articol realizat de: Alexandra Oprea

 

Bibliografie:

[i] http://adevarul.ro/news/societate/subcultura-incultura-1_514b5dcc00f5182b853a3ce9/index.html

[ii] https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/102003569

[iii] https://www.scribd.com/document/55822793/Comunicare-Interculturala

Surse de imagini

http://www.micapi.ro/articole/actualitate/ziua-internationala-a-tolerantei-la-tradem.html

http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/cand-aud-de-cultura-iv-subcultura-contracultura-de-alexandru-ciolan-7479335

http://discriminare.md/wp-content/uploads/2013/03/religion.jpg

http://discriminare.md/afla-care-sunt-criteriile-protejate-in-contextul-discriminarii/

http://cuvantultinerilor.ro/wp-content/uploads/2015/04/egalitate.jpeg

https://www.crestinortodox.ro/credinta/ce-este-toleranta-97775.html

http://adevarul.ro/cultura/patrimoniu/dictionar-sentimente-tolerantaintoleranta-1_537ef5130d133766a8e5b27f/index.html

 

 

 

Continue Reading

Istoria revăzută prin arta miniaturală – Lumea machetelor

5

Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au fost preocupați de realizarea unor obiecte în miniatură din motive culturale. Modelele în miniatură de automobile, au apărut pentru prima dată în Europa, apoi la scurt timp după, au apărut în Statele Unite ale Americii. Acestea au fost jucării și replici adesea realizate din plumb si alamă. Modelele ulterioare făcute au început să prindă contur în mâinile celor care și-au descoperit o înclinație spre modelism [1] și arta miniaturală.

Talent, îndemânare, tehnică, imaginaţie, răbdare de fier, mii de ore de experienţă şi mai ales pasiune sunt elementele esențiale care stau la baza modelismului.

Modelismul se numără printre cele mai frumoase și interesante pasiuni, cu puțini adepți în România. Există însă oameni care și-au îmbrățișat pasiunea de a face machete, ea fiind o modalitate foarte interesantă și educativă de petrecere a timpului liber.

Ioan Popoviciu este unul dintre puțini oameni care a reușit să readucă în atenția publicului, frumusețea primelor mijloace de transport la care au avut acces oamenii secolului XVIII, XIX, XX. Lucrările sale, 120 la număr, au fost realizate pe parcursul a 2 ani de zile, având ca sursă de inspirație diferite reviste, albume, timbre, chiar și exponatele muzeelor din țară și străinătate.

1

Imaginea 1: Tramvai tractat de cai

Lucrul cel mai incredibil este faptul că nu s-a oprit la o singură categorie de machete. A început să facă machete după proiecte de tramvaie, trenuri, mașini, trăsuri, chiar și avioane. Materialele folosite de acesta se subscriu trendului actual privind reciclarea. Printre cele mai importante se numără:  lemn, carton, hârtie, polistiren și plastic.

Nu poți să nu te simți copleșit privind la o pagină din istoria Franței: berlina de ceremonie comandată în 1810 pentru căsătoria lui Napoleon Bonaparte cu împărăteasa Marie-Louise, spectaculoasa caleașcă ce își are și astăzi farmecul ei aparte.

2_o

Imaginea 2: Trăsura

O altă machetă reprezintă trăsura Gondola – construită în Anglia în 1770 pentru Ecaterina a II-a, împărăteasa Rusiei, în timp ce pe raft mai încolo putem vedea trăsura fără căi construită în 1771 de Nicholas Cougnot, carosa din perioada Ludovic al XIV-lea, poștalionul care era utilizat ca mijloc de transport pentru corespondențe și pachete, dar uneori și pentru transportul de persoane, cupeul ce era una din mașinile care circula pe străzile Aradului până la sfârșitul anilor 1920

3_o

Imaginea 3: Trăsura Gondolă

Expoziția permanentă cuprinde și mini-mașini precum legendarul Ford T construit în 1911 care s-a vândut în numai puțin de 15 milioane de exemplare, celebrul Buick Model 10-2 din 1908 mai fiind denumit și ,,Micul Buick Alb” ce s-a vândut 8.800 de exemplare, cochetul Cadillac Model K din 1907, robustul Mercedes Simplex (1901), extravagantul Fiat (1900), minimalistul Chadwick Six (1910) și mondenul Selden model 40-R care a costat la acea vreme 2500 de dolari.

4

Imaginea 4: Automobile cu stil

Printre cele multe ce inevitabil îți fură privirea am descoperit și machete de autobuz, cum ar fi modelul Marta fabricat în 1910 – ce era un autobuz cu caroserie deschisă, Omnibus Marta construit în 1913, autocamion Marta, dar și Westinghouse autobus fabricat în 1910 [2].

6

Imginea 5: Autocamionul Marta

Astăzi, casa lui Ioan Popoviciu este gazda unor astfel de obiecte, care au rămas în grija fiicei lui, Maria, și care duce mai departe povestea din spatele omului care a dat viața creațiilor sale.

5Imaginea 6: Exponate

La fel ca Ioan Popoviciu, există atât în România cât și în străinătate, nu doar pasionați ci și îndrăgostiți de lumea mirifică a realizării de machete. În acest sens, machetele realizate de către pasionații de artă miniaturală, indiferent de obiectul pe care doresc să îl reprezinte, sunt considerate adevărate opere de artă și nu este de mirare având în vedere faptul că această activitate necesită foarte multă iscusință și devotament din partea celui care realizează machetele.

,,Numai pasionaţii realizează opere într-adevăr durabile şi fecunde. “- Miguel de Unamuno. Altfel spus, doar cei care au o înclinație spre acest gen de activitate, îmbinat cu devotament și iscusință pot duce o lucrare la stadiul de operă de artă. În spatele unei opere stă întotdeauna o poveste, o poveste frumoasă pe care doar un împătimit al artei o poate spune.

Este îndeajuns să privim!

Articol de: Loredana Nicoleta Banu

Notă de subsol

[1] – Modelismul este tehnica de reproducere la scara bine definita a unor masini si aparate. Modelismul poate fi o activitate profesionala (realizarea de modele la scara redusa pentru studierea acestora inaintea introducerii in productie) sau un hobby.  https://www.rc-toys.ro/definitie-modelism-si-subcategorii/

[2]https://www.4tuning.ro/old-school-cars/primele-automobile-din-romania-istoria-masinilor-din-tara-noastra-22141.html


Bibliografie

http://www.gandul.info/scoala/modelismul-hobby-ce-poate-deveni-meserie-2378085

https://mymodernmet.com/talented-artists-creating-magnificent-miniature-worlds/

https://www.4tuning.ro/old-school-cars/primele-automobile-din-romania-istoria-masinilor-din-tara-noastra-22141.html

 

Continue Reading

Gara din Hunedoara – monument uitat

Photo 2

Trecem zi de zi pe lângă clădiri vechi ce se aștern de-a lungul străzilor, fără a da importanță zidurilor care ascund zeci de ani de istorie în spatele lor. O istorie atât de frumoasă și atât de puțin cunoscută. O astfel de clădire care a fost uitată de timp e chiar gara din localitatea Hunedoara, un monument abandonat, care încă își așteaptă sutele de călători de altădată.

În anul 1949,

Hunedoara a devenit un orăşel muncitoresc aglomerat, spre care se îndreptau familii din întreaga ţară, dar şi un loc din ce în ce mai murdar. Străzile din centru au fost pavate, însă în timpul ploilor se umpleau de mizerie. Multe dintre ele erau lipsite complet de lumină, din cauza lipsei de materiale necesare pentru reţeaua de iluminat public. Un deceniu mai târziu, Hunedoara a ajuns să aibă o populaţie de aproape 40.000 de locuitori, iar aşezarea  s-a centrat în jurul combinatului, devenit unul dintre marii producători de oţel, fontă, cocs şi laminate din România[1].

Anul 1950.

Așa începe povestea plină de istorie a clădirii ce a fost concepută să servească drept gară pentru locuitorii municipiului Hunedoara. Inițial gândită și construită sub influența sovietică, clădirea devenise renumită pentru structura sa arhitecturală cât și pentru picturile executate în aceeaşi perioadă, în stilul realist-socialist.

Două fresce imense tapetau pereţii gării, una înfăţişând scene din viaţa localnicilor iar cealaltă reprezentând viața muncitorească din oțelărie, într-un cuvânt viața familială și viața socială. Cele două tablouri au devenit ulterior atracţii turistice, impresionând călătorii din ce în ce mai puținii prin frumusețea lor grandioasă și amețitoare.

Photo 1

Sursa foto 1: http://break4coffe.com/turist-ratacit-prin-hunedoara-gara-fantoma/

Photo 2

Sursa foto 2: http://break4coffe.com/turist-ratacit-prin-hunedoara-gara-fantoma/

Datorită dezvoltării oraşului şi a industriei siderurgice ce creștea an de an pe baza comenzilor externe și interne, calea ferată a devenit tot mai importantă pentru comunitate și în aceeași măsură și gara centrală. Pentru că ani de-a rândul trenul a fost singurul mijloc de transport accesibil muncitorilor navetiști ai combinatului, gara a fost întreținută și folosită în același timp. Însă odată cu trecerea timpului, orașul care a fost cândva în plină expansiune industrială a început să își piardă din strălucirea de altădată.

Lista trenurilor ce tranzitau gara, s-a restrâns semnificativ, ajungând la aproximativ 2-3 trenuri pe zi pe ruta Hunedoara – Simeria, ce ulterior au fost și ele desființate datorită numărului scăzut de călători.

Astăzi, în vechea gară ce a fost animată cândva de ,,oamenii muncii,, acum se mai zăresc doar câțiva localnici, vrăbii, ciori, pisici în căutare de delicatese. Au dispărut total navetiștii de altădată, iar trenul în lipsă de călători a încetat să mai oprească în gară.

Ca multe din monumentele de astăzi și gara din Hunedoara a rămas în paragină, loc uitat de lume ce a devenit atracție pentru fotografi amatori și adăpost împotriva intemperiilor pentru  câinii vagabonzi. Și dacă nu ar fi fost suficient, trecerea vremii din păcate a determinat deteriorarea clădirii ce a ajuns să se dezintegreze într-un ritm alarmant.

Anul acesta, în ianuarie, influența naturii asupra acestui monument uitat de lume a făcut ca o parte a plafonului să se prăbușească, lăsând în urmă un vid imens, ce reflectă neglijența, indiferența dacă nu, exprimă chiar reavoință față de trecutul nostru. Din păcate astăzi, gara a rămas pustie și închisă, în pofida istoriei fie ea socialiste și arhitecturii sale originale. Cert este că poporul ce își uită trecutul nu își poate făuri viitorul.

Articol de: Loredana Nicoleta Banu

Notă de subsol

[1] – ArcelorMittal World Steel in Figures 2014

Bibbliografie

http://adevarul.ro/locale/hunedoara/povestea-celei-mai-frumoase-gari-hunedoarei-monumentul-timpul-s-a-oprit-anii-1950-1_533bc0fc0d133766a86e4185/index.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Calea_ferat%C4%83_Simeria-Hunedoara

 

Continue Reading
1 2 3 14