Arhiva lunii April 2017

Muzeul Naţional Cotroceni va fi deschis vizitatorilor pe data de 1 mai

Muzeul Naţional Cotroceni propune publicului bucureştean şi celui în trecere prin Bucureşti, într-o zi liberă, o incursiune în istorie şi istoria artei decorative, prin vizitarea expoziţiei permanente şi a celor temporare.

Cu o istorie de peste trei secole, ansamblul Cotroceni a avut perioade de evoluţie şi involuţie spectaculoase. Transformat din mănăstire ortodoxă în reşedinţă domnească, devenit palat regal, a decăzut în perioada comunistă fiind mutilat şi transformat în palat al pionierilor. Astăzi, ansamblul este atât destinaţie muzeală, cât şi sediul Administraţiei Prezidenţiale a României.

Muzeul National Cotroceni

Vizitatorii vor putea admira saloanele oficiale, apartamentele familiei regale, expoziţia, dedicată domnitorului Alexandru Ioan Cuza şi soţiei sale, doamna Elena Cuza (cuprinsă în cadrul turului clasic), dar şi expoziţia “Colaje textile în opera Margaretei Sterian”, realizată în colaborare cu Muzeul Judeţean Buzău (cuprinsă în cadrul turului expoziţional complet).

Programul de vizitare va fi de la ora 9:30 până la ora 16:00 (ora de intrare a ultimului grup de vizitatori).

Programările pentru constituirea grupurilor însoţite de ghizi se pot face telefonic, sunând la numărul de telefon 021-317.31.07 şi online, accesând pagina www.muzeulcotroceni.ro.

Pentru accesul în cadrul muzeului este necesară prezentarea unui act de identitate.

Margareta Udrescu își ilustrează toate emoțiile în imagini

Am fost la expozitia Margaretei Udrescu, o expozitie cu doua sali si o curte in fata, in zona Cismigiu. Este o expozitie cu personaje fictive, create de artista si materializate pe hartie intr-un mod relativ simplu, dar de efect.

Margareta Udrescu s-a nascut pe 5 mai 1986 in Bucuresti, locul unde traieste si lucreaza in prezent. A absolvit liceul Nicolae Tonitza in 2005. A obtinut licenta in 2008 si Masterul in 2010 la UNARTE Bucuresti, sectia de grafica.

Initial, am parcurs singura prin cele 2 camere ale expozitiei, si am observat cateva lucruri.

Margareta Isi ilustreaza toate emotiile in imagini, se detaseaza de lumea in care traieste si isi creeaza propriul univers. Toata expozitia e cu personaje fantastice, hiperbolice, menite sa starneasca zambete. Ele sunt desenate pe un carton decupat in diverse forme si dimensiuni si colorate apoi cu carioci, prin diverse linii si forme. Se pare ca e nevoie de foarte multa rabdare, deoarece toate lucrarile sunt de dimensiuni inalte cat o camera si sunt lucrate cu foarte multa migala. Acestea sunt toate viu colorate si ti-e mai mare dragul sa le privesti. Iar cand auzi povestea din spatele fiecarui personaj, te transpui intr-o alta lume si te deconectezi cu totul.

Cu toate ca sunt niste personaje fictive, nimic nu este lasat la voia intamplarii. Exista o actiune concreta si un fir al povestii ce le leaga pe toate. Mai mult, tuturor personajelor le-a fost atribuit si un oras, orasul Macarena, bineinteles, tot fictiv.

Apoi, am avut ocazia sa vorbesc cu artista si sa ii pun cateva intrebari, la care mi-a raspuns cu foarte mare interes.

Alina: Care vă este sursa de inspiratie?

Margareta Udrescu: Ma inspir din sentimente. Totul a pornit de la faptul ca in Bucuresti, orasul unde locuiesc, lumea incepe sa se poarte ca intr-o “jungla”, oamenii sunt din ce in ce mai reci. Traim intr-un oras primitor, dar care nu mai permite sensibilitate datorita oamenilor. De exemplu, daca nu poti indeplini o sarcina la locul de munca din cauza starii sufletesti nepotrivite, nu ii poti spune acest lucru sefului. Asa ca am dorit sa creez un oras al meu, cu oameni frumosi unde fiecare om are rolul lui, serviciul lui si nimic nu mai este dat peste cap.

A: Cum v-ati descoperit pasiunea pentru desen?

M.U: Eu initial am fost gimnasta, apoi m-am lovit la genunchi si a trebuit sa renunt. Mama mea m-a transferat la scoala de desen a fratelui meu. La inceput, nu imi placea sa desenez, imi era dor de gimnastica, asa ca am inceput sa scriu. Dar scrisul s-a transformat in desene cu oameni care fac gimnastica si apoi a venit si placerea de a desena.

A: Ati mai avut expozitii in trecut?

M.U: Da, cu fratele meu si colegii de facultate.

A: Cat a durat toata munca pentru expozitia actuala?

M.U: Am inceput acum un an, dar in acest timp am facut si conceptul, schitele, incercarile, desenele mai mici neexpuse si scrisul povestii.

A: Care sunt etapele acestui proiect?

M.U: Prima data am ales personajele intr-un mod aleatoriu, apoi mi-am dat seama ca trebuie sa faca parte dintr-un oras, pe care l-am numit Macarena, dupa melodie, iar povestea s-a nascut de la mic la mare.

A: Cum va place sa lucrati? Singura sau inconjurata de altii?

M.U: De obicei lucrez in patul din dormitor cu bunica mea. Imi este greu la inceput sa desenez printre oameni straini, dar dupa cateva ore ma obisnuiesc. Cel mai mult îmi place sa lucrez singura cu listele mele lipite pe pereti.

A: Care e cea mai placuta parte a proiectului? Dar cea mai neplacuta?

M.U: Bucuria cea mai mare o simt cand desenez efectiv, iar cand termin de desenat ma intristez, pentru ca simt ca s-a rupt ceva din interiorul meu, ca atunci cand termin de citit o carte. Mi-as dori sa desenez tot timpul.

A: Care sunt asteptarile de la public, ce doriti sa transmiteti?

M.U: Nu am neaparat ceva de transmis, insa ma bucura cand vad tineri pasionati si curiosi, care ma intreaba ce reprezinta proiectele mele si isi pun diverse intrebari legate de arta.

A: Mai aveti proiecte pentru viitor la care lucrati?

M.U: Da. Se numeste “Portretul crucii mele”. Fiecare om are crucea lui, asa ca m-am decis sa desenez crucea mea, sa vad cum arata, sa dialoghez cu ea.

Sa vedem acum si o parte din celebrele personaje!

Mitica cel destept” are un mare defect: fumeaza de rupe. In schimb, ii place atat de mult sahul, incat pielea lui s-a transformat intr-o table de sah. Prietenii lui din clubul sahistilor il apreciaza foarte mult pentru ca Mitica se intinde pe jos si ii lasa sa joace pe corpul lui. II place muzica retro, pop sau electronica.

1

Primarul orasului, domnul Doraler, se informeaza din ziare cum stau lucrurile in oras, ia pulsul cu exactitate si se intereseaza periodic de starea orasului. Este iubit pentru ca iarna pune luminite foarte frumoase in oras si il impodobeste la fiecare sarbatoare. Pe unde calca lasa pete de culoare, dar nu va faceti griji, acestea se curata repede. El a ramas copil, dar este uneori ursuz deoarece vede doar problema banilor.

2

Apoi mai este acest personaj care imparte iubire cu toata lumea, dar in suflet, are un gol pentru ca in trecut, cineva i-a frant inima.

3

4

6

5

Toate personajele pe care Margareta si le-a imaginat sunt viu colorate, transmit caldura si ne incanta privirile!

Material scris de Alina Macarie

Sursă foto: Alina Macarie

 

Expoziție-atelier a meșterului Florin-Constantin Cramariuc

A venit primavara! Au inflorit copacii si odata cu ei si dorinta oamenilor de a iesi la aer liber. Exact acelasi lucru l-am facut si eu! Am fost la Muzeul National al Taranului Roman la o expozitie-atelier a mesterului Florin-Constantin Cramariuc, expozitie de obiecte faurite din lemn. Muzeul are la intrare si o curte cu o  biserica din lemn, un loc plin de verdeata si o mini-terasa.

Expozitia s-a desfasurat in Sala Acvariu a muzeului, cea de la intrare. Acolo, am avut ocazia sa il intalnesc chiar pe autorul lucrarilor, un domn foarte amabil, imbracat in port popular. Originar din Breaza, din obcinile Bucovinei, acest mester prelucreaza lemnul si face sa se nasca din el obiecte minunate. Indemanarea, priceperea cu care reuseste sa dea viata unor produse atat de simple, dar cu o semnificatie atat de mare, sunt doar o parte din trasaturile sale.

Am discutat la inceput cu el despre originile sale. Mi-a spus ca si bunicul sau, Constantin Cramariuc era un mare mester de case si de unelte agricole, probabil de acolo i se si trage talentul.

1 2 3

Pe langa iscusinta sa si deosebita atentie pe care o are cand isi stilizeaza creatiile, mesterul sucevean este si un bun manager. Din 2008, Florin Cramariuc este si presedintele Asociatiei Mesterilor Populari din Bucovina, o asociatie fundata chiar de el in 2004  care isi propune sa identifice, sa sprijine si sa promoveze mestesugarii autentici din acea zona. Scopul asociatiei este de a conserva si valorifica arta traditionala. Din asociatie mai fac parte si Aneci Aurica, specialista in incondeiat oua, Bordeianu Dan, sticlar, Buscu Rodica, specialista in icoane pictate pe sticla, Cazac Ana, responsabila cu mastile traditionale plus multi altii.

De asemenea, am aflat ca in 2002, Centrul Naţional al Creaţiei Populare l-a onorat  cu o diplomă de excelenţă pentru întreaga activitate.

Mesterul le-a insuflat aceasta pasiune si sotiei si celor doi copii ai sai, cu care colaboreaza in prezent.

Dupa discutia avuta, i-am admirat lucrarile. Diversitatea obiectelor este foarte mare: de la cutite, dalti, cauce, polonice, pana la troite, fastuoasele furci de tors, lazi de zestre si scaune. A avut rabdarea sa imi spuna cum se numeste fiecare obiect, deoarece, recunosc, nu eram chiar la curent cu toate denumirile specifice.

Faurite cu foarte multa indemanare si originalitate, obiectele expuse erau asezate foarte ordonat, pe catagorii, de la mare la mic.

4

5

6

7

Mare parte din obiectele sale nu se mai folosesc la fel de mult ca in trecut, nu mai sunt la aceeasi dimensiune productiva. Acest fapt le confera mai degraba un caracter artistic obiectelor sale.

Caracterul artistic este accentuat prin motivele zoomorfe, geometrice si decorurile realizate. Am remarcat ca motive, elemente arhaice precum rozeta solara, sarpele, punctul, linia, dar si motive din propria imaginatie, ele devenind astfel unicate. Mesterul foloseste cu foarte mare dibacie in prelucrarea lemnului tehnici precum crestatura, incizia, traforajul s.a.

Toate obiectele sale pastreaza culoarea naturala a lemnului, nu sunt vopsite, ceea ce le confera un caracter autentic si sunt pline de expresivitate stilistica.

Operele sale au un dublu rol- cel artistic, cu care suntem deja familiarizati, dar si unul mai putin evident, mai ascuns. Ma refer la acela de a transmite tinerilor mesajul ca ar trebui sa se reintoarca la origini, la traditii si cultura populara extrem de bogata. Acesta ii incurajeaza ca doar cu sufletul si mainile, fara niste unelete foarte specializate, se pot fabrica adevarate bucurii ale ochilor!

Material scris de Alina Macarie

Surse foto: Alina Macarie